Scrisoare mamei

     Îmi cere inima să scriu,
     Plângând, o poezie…
     Cum aş putea eu să descriu
     Iubirea ta cea vie ?
 
     Cum aş putea să răsplătesc
     Iubirea ta de mamă
     Cuvinte simple ce pălesc
     Să scriu, îmi este teamă.
 

Căci pentru noi ai fost şi eşti
Fiinţa cea mai dragă,
Şi clipele ce le trăieşti
Doar de copii te leagă.
 
Atât de mult ai suferit
Ca Mielul în tăcere
Şi pentru noi tu te-ai jertfit
Să creştem făr’ durere.

                                               Cred că aştepţi la geam privind
                                               În lacrimi şi suspine
                                               Să vezi copiii tăi venind,
                                               Că n-au uitat de tine.
 
                                               Iar clipele se scurg cu greu
                                               În lunga-ţi aşteptare.
                                               Tu i-ai crescut cu drag mereu
                                               De ce nu vin ei oare?
 

Ne-ai îndrumat şi ne-ai tot spus
Cum să păşim în viaţă.
Să fim tot timpul cu Iisus
Aşa ne-ai dat povaţă.
 
Aş vrea o clipa să mai fim
Cu toţii împreună.
Căci meriţi, Mamă, să iubim
Fiinţa ta cea buna !
 
Daniel STAN