Articole

Un omagiu adus poetului crestin Ionatan Pirosca

Oamenii care au trait in doua regimuri, doua secole, in doua stari si mai ales au avut de infruntat nevolnicia vremilor, a regimurilor si a semenilor, oamenii acestia au un mesaj deosebit de transmis. Pe deasupra tuturor acestor strangeri si constrangeri si serpuiri printre si pe sub stanci - adica bolovani - prietenul si fratele Ionatan, mereu increzator si visator, s-a nascut si a trait cu maiestria cuvantului clar rostit si rostuit, purtator de valente, de  taine si invataminte. Asa l-a primit, asa ni l-a daruit.

Acum, la trecerea lui in lumea dreptilor, fie-mi ingaduit  ‘iubiti iubitori’ ai cuvantului care inalta, care invata si mai ales care lumineaza, fie-mi ingaduit sa aduc omagiul nostru al tuturor omului care a luptat cu sabia cuvantului, cu palosul  exprimarii calde si neduplicitare.

Sunt moduri   discrete  si  cai  care  se  potrivesc crestinului si chemarii lui marete. Pavel le scrie filipenilor : “Numai purtati-va intr-un chip vrednic de Evanghelia lui Hristos…“(Filipeni 1:27) Modul de a se imbraca al crestinului este o fereastra deschisa catre inima sa. Este o marturie clara asupra aprecierii de sine si dezvaluie cine este stapanul vietii sale. Istoria ne arata ca adevaratii ucenici ai lui Hristos au fost intotdeauna cunoscuti pentru modul smerit in care se imbracau.

În timpul vizitei profesorului Ioan Panican în Canada, fiind la Montreal pentru mai multe zile, am avut posibilitatea să stăm de vorbă în linişte, undeva, într-un loc retras, în afara  Bisericii. I-am adresat câteva întrebări la care a răspuns cu cea mai mare amabilitate.

Platon are un cuvânt de aleasă înţelepciune şi spune: „A cunoaşte înseamnă a recunoaşte”. Eu, când l-am cunoscut pe pastorul Wurmbrand, am recunoscut dorul ascuns al inimii mele, după felul natural de trăire şi de mărturisire a vieţii de credinţă. Ce m-a impresionat pe mine la pastorul Wurmbrand? Întâi de toate naturaleţea cu care îşi trăia şi îşi mărturisea credinţa, în orişice  mediu, indiferent pe cine avea în faţă, fie că era un savant, fie că era un om cu patru clase, dumnealui arăta persoanei respective acelaşi interes şi aceeaşi preţuire şi se comporta şi cu unul şi cu celălalt, chiar dacă diferit, dar natural.

Duminica aceasta 21 martie 2010, noi cei peste 800 de credinciosi romani de diferite confesiuni evanghelice, adunati la inchinare in orasul Bruxelles, de acum cunoscuta capitala a UE, am avut bucuria sa gazduim mai multi oaspeti din tara. Intre ei si trei pastori baptisti si penticostali din Bucovina si Ardeal.

Pentru ca au fost adusi in Casa Domnului si cinci bebelusi de 6 saptamani sa fie inchinati Domnului primul cuvant de predica a fost despre educatia oferita copiilor in familia crestina.

Al doilea cuvant rostit spre invatatura si trezirea noastra a fost intru intampinarea vesniciei : ’’Cum sa nu ma surprinda (sa nu te surprinda) Venirea Domnului nepregatit ?"

     Îmi cere inima să scriu,
     Plângând, o poezie…
     Cum aş putea eu să descriu
     Iubirea ta cea vie ?
 
     Cum aş putea să răsplătesc
     Iubirea ta de mamă
     Cuvinte simple ce pălesc
     Să scriu, îmi este teamă.
 

Trecuta prin toate anotimpurile,
Batuta de toate vanturile…
Cercata in toate privintele;
Ramasa mereu iubitoare,
Curata si gingasa floare !

Te priveam mereu zambitoare,
Iti cadeam instinctiv la picioare;
Fiinta divina, adanc iertatoare
Iti datoram toate cuvintele,
Prin tine atinsu-ne-am  tintele.